Viaţa omului este asemeni vieţii plantelor. Cum o plantă tinde spre lumină să se producă fotosinteza, la fel şi omul tinde spre lumina dragostei pentru a se împlini sufleteşte, regăsindu-se alături de ceea ce-i este mai drag şi mai aproape de inimă.
Diana sunt, şi la această oră vom încerca să descoperim seminţa de adevăr din maxima lui Marin Preda şi totodată să dezvoltăm propriile concepţii despre importanţa dragostei în sfera umanităţii.
Dragostea – feeria ce se naşte din priviri senine, calde, blajine…, este acea putere Dumnezeească, care inundă lacrimile în visări şi visele în lacrimi… care te nalţă fără aripi făcândute să zbori, sau te îngroapă în pereţii negri ai geloziei… Este binevenită pe pământ, fiind binecuvântată de Dumnezeu, acea dragoste care mişca sori şi stele.
"Dragostea îndelung rabdă, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă". Asta ne spune biblia despre dragoste.
Suntem în prag de criză sentimentală, iar cei ce îşi arată sentimentele, o fac din perspectiva de a cîştiga încrederea în oameni de profit. Oamenii sentimentali preferă să se ascundă după măşti solide şi nicidecum să arate lumii adevăratele lor sentimente care ar trebui să fie valoarea spiritualităţii omeneneşti.
Privisem un film de groază în care un om lupta asemeni unui lup ce-şi zbuciuma dorinţa de a ataca pe cei din jurul său. Acel om depindea de băuturi alcoolice şi orice zi din viaţa lui era un coşmar pe care ziua îl trăia iar noaptea îl visa. S-a zbuciumat ani la rînd acel om iar dependenţa de alcool îi fura zilele tinereţii şi într-o bună zi a hotărît să încerce cel puţin să se lase dâsul.
Reuşind, el simţea o dorinţă tulburătoare de a ataca pe cineva… şi aceste gânduri îl urmăreau pretutindeni. Părea să nu aibă scăpare…, însâ într-o bună zi s-a întâmplat o minune şi a întâlnit femeia vieţii pe care o aştepta, şi visa să o cunoască… Cu toate că s-a îndrăgostit, continua să privească uneori la fiinţa dragă cu acea privire înspăimîntătoare de ,,lup”.
Femeia a observat în ochii acestuia că se întâmplă ceva straniu cu el şi i-a povestit o istorioară:
"Se spune că cândva demult un bătrân i-a spus unui copil că în fiecare din noi se luptă doi lupi. Unul rău şi unul bun. Fiarele, se luptă zi de zi, noapte de noapte… e o luptă crâncenă…
La care copilul l-a întrerupt pe bătrân şi îl întrebase:
- Şi care din lupi v-a cîştiga bătălia?
Batrânul îi răspunse că v-a câştiga acel lup pe care îl vei hrăni mai bine".
Ascultând atent, omul se gândia la istorioara povestită de iubita sa… şi…, a luptat zi de zi, noapte de noapte, hrănind doar pe lupul cel bun şi într-un final s-a vindecat, şi a trăit în dragoste, fericire, bunăstare alături de persoana care a trezit în el acel fior de înţelepciune, l-a ajutat să învingă boala sufletească. Şi dacă n-ar fi fost dragoste, nimic nu s-ar fi întâmplat în această situatie crâncena.
Fara IUBIRE nu exista viata! IUBIŢI-VĂ! Şi alungaţi bezna aceasta ce ne sugrumă în fiecare clipa!
Iubiţi-vă, că dragostea nu e doar un sentiment, ci şi o artă… o artă de a iubi frumos…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu