Tristeţea este cotropitoare, singuratătea nimicitoare, dar invidia, invidia este doborâtoare... Ea are efect negativ, dar şi pozitiv, asupra tuturor ce se întâmplă...
În această ediţie a emisiunei ,,Boabe de adevăr”, vom încerca să vedem împreună care este rolul negativ şi pozitiv al invidiei în societate...
Fiecare dintre voi s-a întâlnit în viaţa de zi cu zi, cu sentimentul care se numeşte invidie, aceasta luând diverse forme şi aspecte, pentru a se manifesta în largul întinderilor populate...
Invidia este un sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de bunăstarea, calităţile, succesele sau de situația bună a altuia... e sentiment de nemulțumire egoistă...
Există în zilele noastre, dar este înrădăcinat din timpuri vechi, şi poate uitate...
Tocmai pe timpul când toate erau făcute de mâna de om, Când tehnica înca nu avansase, la o margine de sat uitat, trăia un om care avea imaginaţie şi talent, pe lânga toate astea şi mâini de aur... Fiind dintr-o familie dezavantajată, având un trai mai grei si mulţi copii, bărbatul, abia de reuşia să producă unelte, să crească bovine, şi să planteze lotul de pământ ce îl mai avea în posesie pentru a putea întreţine familia. Dimineţile, din zori de zi, pornea la muncă şi nu finisa până nu cântau cocoşii, vestind miezul nopţii. Muncea pentru el, pentru familia lui, dar muncea şi pentru alţii, primind în schimb bani sau cereale pentru întreţinere.
De mai multe ori, însă era nevoit să muncească mai mult gratis, primind de 4-5 ori mai puţin decât costa lucrul făcut de el, căci altă situaţie pentru a alimenta copiii, nu avea.
În acel sat părăsit de tinerime, mai erau mulţi alţi meşteşugari, care produceau lucruri interesante, necesare şi căutate de consăteni, însă, Scridon, îşi lăsa o parte de suflet în orice muncă făcută...
Dacă se mai întâmpla uneori să treacă vreun grup de tineri pe stradă, prin faţa case lui, neapărat se opreau pentru a vedea ce inovaţii au mai apărut. Cultiva dragostea de frumos în fiecare, însă, aprecierile lor, nu îi dadeau nimic de bănuit.
Într-o zi, a luat tobultocul cu porumb pe spate, şi s-a pornit spre moară, căci deja nu mai avea nevastă-sa din ce face mămăliga. În drum, se întâlneşte cu doi oameni, ceva mai tineri decât el, care îl priveau şi se mirau:
- Doamne, oare cât o să mai poate alerga şi omul ăsta?
De la început, a surâs fără să-l fi văzut cineva gândind:
- Iată na, treabă! Mai fac şi eu lucruri bune!
Aşa era el de fiecare dată, nu îi plăcea să iasă în evidenţă cu ceva, sau să se declare mai puternic, mai harnic, mai econom, mai consistent..., chiar daca asta era adevărat... L-a învaţat viaţa de toate, işi spunea el în gând când avea asemenea situaţii...
Au trecut câteva zile, şi întilnindu-se cu aceleaşi persoane, cum venea cu două căldări pline tocmai de la fântâna din marginea satului, i-a auzit rostind cuvinte murdare...
- Da mai are omu ista să nu se astâmpere? De-amu m-o săturat!
Scridon a auzit, chiar dacă ei vorbeau să nu se audă, de vină a fost vântul, care taman i-a adus sunetul...
- De ce oare, vorbesc astfel? Sântem cunoscuţi, prieteni.... ( gândea Scridon continuându-şi drumul)
A înţeles însă mai târziu, meditând asupra vorbelor bune din ajun, şi la cuvintele distrugătoare ce le-a auzit întâmplător... În ochii acelor persoane zăcea o mare de invidie, în care se scălda muncitorul...
Anume acest fapt, care la moment l-a indispus, l-a făcut să observe mulţimea calităţilor pozitive de care dispune, anume atunci a observat valoarea ce o deţine, şi care este preţul real al muncii sale...
Înţelegând aceste lucruri, Scridon, a încetat de a mai ajuta pe unul sau pe altul, iar, chiar şi de o făcea, solicita răsplata reală a muncii ce-a efectuat-o. Datorită acestui fapt, starea familiară a sa s-a îmbunătăţit simţitor, devenind în scurt timp, cel pe care nimeni nu îl mai recunoştea.
Diana am fost cu voi, şi vă declar că până în cele din urmă, invidia are efecte şi pozitive asupra unor lucruri, şi participă asupra repartizării oamenilor în socitate... Deci, nu încercaţi să impuneti pe cineva sa nu va invidieze... inseamna ca are de ce, şi înseamnă că ar vrea să fie ca voi..., mai mult, chiar este un motiv în plus de mândrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu